Saturday, 28 November 2009

28 nov 2009


Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat ai fi in stare sa il scoti din vise pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de anumite persoane?Uite asa imi este mie de dor...Azi dimineata eram intr-o veselie continua...si am zis sa ma apuc de scrisoarea pe care vreau sa le-o trimit alor mei sa le spun cat imi este de dor si am reusit sa scriu titlul ...Sarutmana mama, sarutmana tata...A fost suficient incat sa intru iar in starea aia care nu imi mai piere nici daca ascult Lambada...E ora 14:15 si am reusit sa o termin...Am reusit sa fac ceva important astazi... Imi e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, imi e dor de o anumita activitate, imi e dor de un loc. Si daca asi irosi cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care imi e strigat de fiecare celula din corp? Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva? A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...Si toate astea de la sute de kilometri distanta. Se va gasi oare vreun leac pentru dor? Nu, dar pot incerca fel de fel de metode care ma amagesc ca ar putea da rezultate.Ma simt din ce in ce mai goala, mai pustiita. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul meu incepe sa iasa din colivia in care l-am inchis. Incepe sa le simta si mai tare lipsa. Numele lor imi apare din nou pe buze. E parte din mine si asta nu mai pot ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat imi e de dor de ei...de parintii mei...

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Recent Posts